Rudin

Rudin e un personaj surprinzător şi atât. Micul roman al lui Turgheniev ar părea să se apropie de ideea unei fotografii de societate, dar nu este deloc aşa, cel puţin eu nu am putut vedea aşa ceva când l-am citit. E evident că personajul excepţional are rolul de a modifica totul, de la viaţa tuturor celorlalte personaje până la viziunea cititorului. Până aici totul pare banal sau pur şi simplu vechi. Nişte moşieri ruşi care se vizitează reciproc, trăind un “high-life” mai mult sau mai puţin provincial. Şi asta pentru că momentele cele mai interesante ale acestor întâlniri sunt acelea în care apare cineva dinafară, de la care se aşteaptă de fiecare dată prea mult şi care de obicei dezamăgeşte. În cazul lui Rudin surpriza este cu atât mai mare cu cât el vine neinvitat, este un mesager al unei alte persoane. Reuşeşte însă în scurt timp să impresioneze prin toată lumea prin vastele sale cunoştinţe şi mai ales prin entuziasm. Rudin este unul dintre puţinii oameni pentru care ideile au forţă şi care crede cu tărie în cuvinte. Schimba perspectiva tuturor asupra vieţii în câteva clipe. Romanul evoluează de la “Era o dimineaţă de vară liniştită”, continuat cu “Ce plictiseală!” până la prezentarea noului oaspete, cu privirea strălucitoare, plină de viaţă. Apariţia lui Rudin îmi aminteşte de un pasaj din Conrad : “Nimic nu apare mai brusc în viaţa unui om decât un cumnat.” (cred că aşa era, nu am cartea la îndemână să verific) Fără să fie cumnatul nimănui, Rudin face acelaşi lucru, apare brusc în viaţa cuiva. Textul lui Turgheniev pare în multe locuri desuet, dar sunt destule elemente care mi-au reţinut atenţia. De exemplu, capacitatea de a evidenţia plictisul, golul din viaţa personajelor, cele treizeci de pagini în care ne spune că nu se întâmplă nimic şi reuşeşte să facă asta fără să plictisească. Apoi surpriza pe care o provoacă apariţia lui Rudin, un simplu înlocuitor al unei persoane importante. În fine, excelenta capacitate de a evidenţia derizoriul existenţei sale, şi asta după ce toate celelalte personaje aproape reuşiseră să îl transforme într-un supraom. Ruptura apare în momentul în care Rudin se îndrăgosteşte de Natalia. Fiind sărac, nu poate fi acceptat cu adevărat în societatea pe care o impresionase cu poveştile sale. Pe de altă parte, fugind din faţa responsabilităţilor, dă dovadă de laşitate. Ce rămâne din el? Aproape nimic. Rudin e o fiinţă alcătuită în totalitate din cuvinte, atunci când totul se reduce a material, la palpabil, încetează să existe.