Agota Kristof, Trilogia gemenilor

Marele caiet, Dovada şi A treia minciună sunt părţile acestei trilogii, înscrisă din punct de vedere editorial într-o colecţie numită „Romane Psy„. E o lectură uşoară, „genul„ psy nu prea pune probleme, pe care aş include-o în categoria cărţilor care te ajută să-ţi regăseşti pofta de citit, în cazul în care ai pierdut-o, sau să continui să citeşti într-o perioadă de oboseală, de lehamite sau de mai ştiu şi eu ce alt fel de problemă. Din cele zise până acum ar trebui să se înţeleagă deja că e vorba despre o carte bună, ba aş putea afirma că prima parte, sau primul roman, Marele caiet, m-ar tenta chiar la o recitire. El e de departe cel mai bun, cu o intrigă bine clădită, nişte personaje încântătoare şi un stil simplu, echilibrat şi meticulos care te prinde foarte repede.

 

Doi gemeni veniţi împreună cu mama lor din Marele Oraş, sunt lăsaţi în grija bunicii, în Micul Oraş, spre a fi feriţi de primejdia războiului. Simplu, numai că bunica e o femeie specială, despre care se spune că şi-ar fi otrăvit soţul, care nu are sentimente pozitive faţă de propria fiică, e zgârcită, în ciuda bogăţiei şi care îi va supune pe cei doi băieţi unui regim de viaţă special. În plus, în casa lor locuieşte un ofiţer al armatei duşmane. Cei doi băieţi se acomodează foarte repede. Îşi fac chei de la toate uşile, şi îşi amenajează locuri de spionaj în podul casei, aflând tot ce se întâmplă cu bunica, cu ofiţerul şi cu soldatul care-i îngrijeşte camera. Acesta e unul dintre exerciţiile care îi ajută să se maturizeze şi să afle aspectele ascunse ale vieţii. În plus îşi vor inventa o mulţime de exerciţii prin care să-şi testeze rezistenţa la situaţii dintre cele mai diverse. Spionajul are un rol aparte, ei aplicând chiar şi propriilor persoane un anumit tip de observaţie foarte atentă.

Romanul e compus printr-o succesiune de mici capitole, unele având chiar mai puţin de două pagini, şi reprezentând tablouri din viaţa celor doi, evenimente pe care le trăiesc sau pe care le observă. Avem de-a face cu o maturizare forţată, în care însă traumele par să se transforme în avantaje. Cei doi au capacitatea de a se adapta oricărei situaţii şi îşi sunt suficienţi unul celuilalt. Învaţă totul singuri, dovedind o inteligenţă ieşită din comun. Perspectiva le aparţine în acest prim roman, nararea fiind făcută la persoana I plural, ceea ce dă impresia de unire a celor doi într-o singură fiinţă. Au parte de unele experienţe privilegiate şi refuză să-i integreze pe ceilalţi în propria lor realitate. Morala lor e destul de oscilantă, fiind capabili să ajute o persoană aflată în dificultate, dar şi să şantajeze ori să profite de moartea cuiva. Unele pasaje par să fie impuse de intenţia de a şoca, ori de a introduce în text experienţe cât mai bizare, dar în primul volum ele sunt destul de bine integrate. Gemenii se vor confrunta cu moartea mamei – şi al unei surioare mai mici -, al cărei schelet îl vor păstra apoi în locul lor secret din pod, şi, în finalul primului volum, cu dispariţia tatălui, ocazie de care profită unul dintre ei pentru a se refugia în ţara vecină, a cărei frontieră începea chiar din grădina bunicii.

Volumele următoare păstrează cam acelaşi gen de scriitură, dar tentaţia complicării lucrurilor e evidentă. Naraţiunea e acum la persoana a III-a singular şi urmăreşte evoluţia unuia singur dintre gemeni, Lucas, cu ideea că al doilea, Claus, e plecat în altă ţară. Numai că treptat ni se dau indicii că nu există decât un singur frate, celălalt fiind o simplă proiecţie, ori rezultatul unei scindări a personalităţii. Casa bunicii dispare, războiul terminat lasă locul unei reconstruiri a oraşului, iar existenţa lui Lucas are destule aspecte care atrag atenţia. Sunt şi alte personaje care suferă de tulburări de personalitate, războiul lăsând în urmă o mulţime de drame.

În partea a treia, naraţiunea e la persoana I singular şi în centrul atenţiei apare Lucas – celălalt Lucas – care se întoarce în oraşul copilăriei pentru a-şi căuta fratele. Drama înstrăinării e foarte bine redată, sunt din nou pasaje excelente pe alocuri, dar romanul e deja foarte previzibil. Geamănul rămas acasă refuză să îşi recunoască fratele şi cartea accentueză ideea efectelor negative ale războiului, încercând să menţină până la capăt o oarecare ambiguitate în privinţa destinului gemenilor.