Dialoguri întâmplătoare

Într-un tren

• Nenorocita aia de casieră veni numai acuma! Stăturăm zece minute la coadă şi nu veni. Numai acuma veni.

• Ia vezi, bă, ie toate bagajele?

• Ie.

• Nenorocito! aruncă omul casierei, aplecându-se pe scara trenului.

• Las-o, bă, dă-o dracu’!

• Curvoo! adăugă el şi trânti uşa vagonului, apoi se opri în faţa celorlalţi şi trase o primă concluzie : n-avem bilete.

• Vă dau eu, se oferi controlorul.

• Ce? păru că nu înţelege omul.

• Vă dau eu.

• Aaa! exclamă omul privindu-i pe ceilalţi. Ne dă Naşu. Şi arătă cu degetul spre el.

• …

• Ie toate bagajele?

• Ie.

• Bun. A dracu’ de casieră cu mama iei. Stăturăm zece minute la coadă. .. Geanta neagră ie?

• Ie, bă, ţi-am spus că ie.

• Aia de rafie?

• Ie.

• Aia mare, care nu se-nchide bine?

• Ie şi aia.

• Bine, cred că ie toate.

• Păi ţi-am spus!

• Ăsta ie direct? întreabă una dintre femei pe controlor.

• Direct.

• Atunci daţi-ne bilete pentru Drăgăşani.

• Aia galbenă ie?

• Care galbenă?

• Plasa aia de plastic.

• Băăă, aia nu ie.

• Fir-ar al dracului să fie, bă, da proşti mai sunteţi! Sună repede pă Vasi!

• Îl sun, da’ care plasă zici că am pierdut-o?

• Aia galbenă… sau albă…

• A noastră?

• A lu’ tata Tudor.

• A mea era, da’ las-o, dă-o-ncolo! zise tata Tudor.

• Ce aveai în iea?

• Nişte chiloţi de-ai mei, pantofi… astea.

• Sună pă Vasi!

• Alo, Vasi, bă, du-te înapoi la gară şi caută la peron, că am uitat o plasă. Ce? A noastră, da.

• Nu a noastră, bă, a lu’ tata Tudor.

• Auzi, Vasi, nu a noastră, a lu’ tata Tudor. Mergi şi caută. Era galbenă.

• Ba era roşie, corectă tata Tudor.

• Auzi, Vasi, era roşie. Caută acolo!

  Tânărul verifică din nou bagajele din priviri, apoi se îndreptă spre femeile care urcaseră la aceeaşi staţie.

• Plasa asta e a dumneavoastră?

• Nu, zise una dintre ele cu indiferenţă.

• Ie a noastră? întrebă tânărul uitându-se spre tata Tudor.

• Aia ie! confirmă bătrânul.

• Bă, sări tatăl, sună repede pă Vasi! Spune-i că am găsit-o… că ne-o dădu o femeie în tren.

• Dacă nu o găseam o lăsam de pomană, concluzionă tata Tudor, aşezându-şi sacoşa sub scaun…